miercuri, 4 mai 2011

Foraje puturi Bucuresti

Fuseseră aiese doar materiale nobile, lemn masiv, întărit cu ferecături. Unele fotolii erau atât de grele, încât aveai nevoie de trei oameni ca să le poţi deplasa. Georges auzise că în unele ţinuturi, devastate în mod regulat de taifunuri, mobilele sunt foraje puturi prinse cu şuruburi de podea pentru a nu fi luate de trombă. Nu ştia dacă e vorba de un fapt adevărat sau doar de o poveste, dar de un iucru era sigur: ciclonul ar fi putut să treacă peste casa Ior fără să deplaseze din loc nici măcar un fotoliu! Totul fusese aranjat aici o dată pentru totdeauna, după dorinţa lui Wemer Mareuil-Mondesco, în urmă cu treizeci de ani.
Georges privi, nervos, peste umăr. Regretă imediat că se lăsase pradă fricii. Stia că această casă se hrănea cu spaima lui şi că el trebuia să se prefacă nepăsător cât mai mult timp posibil. Totuşi, mirosul devenea din ce în ce mai stânjenitor. O duhoare de menajerie, un miros de urină. Probabil că plutea în toată casa, răspândindu-se în valuri greţoase pe culoare, rosto-golindu-se vijelios dintr-o încăpere în alta. Georges se strădui să rămână calm. în ciuda fricii, mâinile, lipite de birou, îi erau uscate şi reci. Nu se simţea deloc în largul lui în fotoliul prea mare.
Deşi împlinise patruzeci şi cinci de ani, avea impresia că e un copil care trebuie tot timpul să se salte în vâii'ul picioarelor pentru a ajunge la obiectele pe care adulţii le aşezaseră astfel încât el să nu poată pune mâna pe ele. Casa fusese construită de Werner, tatăl lui, şj numai pentru sine insuşi. Precum un costum de comandă, nu se putea potrivi nimănui foraje puturi apa altcuiva decât proprietarului ei. Georges se simţea acolo străin, nelalocul lui, ca un cerşetor îmbrăcat cu nişte haine vechi, căpătate. Prea slab, prea mic, parcă plutea în interiorul construcţiei. Şifonie-rele enorme îl dominau ca nişte faleze, ca nişte donjoane. Uşile cu două canaturi, prin care se intra în diferitele încăperi, erau destul de înalte pentru a lăsa să treacă un om călare. Dispropor-ţia penibilă a locuinţei alunga însăşi ideea de intimitate,